Toate își au în viață rostul lor,
În plină pace și cu multă bucurie,
Chiar dacă toate trec și rup și încă dor,
Prin cea mai dură și mai mare sărăcie.

Toate își au în viață rostul lor,
Când totul merge ca pe un plin covor,
Cu anevoie și cu multă stăruință,
Chiar dacă vrăjmașul tot te amenință.

Toate își au în viață rostul lor,
Ca și un exemplu copiii copiilor,
Unde e necaz și multă amărăciune,
Ei când trec pe acolo își schimbă rostul în lume.

Toate își au în viață rostul lor,
Toți să mai trăiască în nebunie vor,
În ceartă și gonire după avere multă,
Și când îmbătrânesc, pe toate le aruncă.

Toate își au în viață rostul lor,
Nici pe ai lui nui vrea să le de-a ajutor,
Ură, clevetire între frați, surori,
Pentru o bogăție ce nu este a lor.

Cu vecinii în stradă pentru un pământ,
Ura se aude din satul vecin,
Nu mai este dragostea ce ne-a dăruit-o
Domnul Isus, când pe pământ El a vestit-o.

Și totul în viață rostul lui își are,
Unii luptă pentru Veșnicia viitoare,
Alții pentru un confort aici pe pământ,
Și pe alții tot îi trage iute spre mormânt.

Și totuși, nu mai simțim bucuria,
Când vrem să vedem în alții euforia,
Căci nici bucuria nu este bucurie,
Și nici ajutorul din inimă să fie.

Nimic nu facem noi pentru Hristos,
Care ne-a dat mântuirea nouă cu folos,
Mintea e blocată și ochii astupați,
Chiar dacă în biserică noi ne numim toți frați.

Fiecare își vede doar de drumul lui,
Se face că nu vede necazul fratelui,
Și se mai și mânie când le mai zici ceva,
Și îți pui întrebarea: toți sunt cumva așa?

Unii prin acestea sunt tot mai mult testați,
Și tot se consideră că ei îi mai sunt frați,
Și cine zice că Îl cunoaște pe Dumnezeu,
Dacă nu îl iubește pe fratele său?

Toate își au în viață rostul lor,
Pentru alții este scăparea ce o vor,
Alții tot continuă să se tot mândrească,
Crezând că vor fi primii în țara cea Cerească.

Dar tu, fiică scumpă, frate în Hristos,
Stați în rugăciune de totul e pe dos,
Fiți voi credincioși așa cum ați promis,
Voi în legământ, că pe El doar Îl iubiți.

Toate sunt în lume pentru a ne modela,
Cine înțelege, de tot se va lăsa,
Și chiar de vin necazuri și încercări mai grele,
Tu bucură-te maxim, că Domnul este în ele!

Tu nu ești singur, chiar de este greu pe cale,
Totul este greu, dar este purificare,
Tu ești aurul cel scump, cel neprețuit,
Prin foc dacă vei trece, vei fi mai strălucit.

Toate își au în viață rostul lor,
Așa cum a dorit Dumnezeul Dumnezeilor,
Fii ascultător și tare pe calea pe care ești,
De vrei să fii cu Domnul în straiele cerești.

Și dacă nu mai știi tu ce să mai crezi,
Biblia e Cuvântul, ca să îl studiezi,
Și dacă nici acolo nu vei mai înțelege,
Tu pune-ți întrebarea: tu ești copil de Rege?